Deja s-a discutat despre lipsa unui spaţiu adecvat de concerte, n-o să insist asupra problemei. Faza e că nici dacă am avea un spaţiu fantastic de evenimente, n-am putea să organizăm prea multe lucruri.
A fost concertul Metallica şi am auzit două poveşti din două surse diferite (una la coadă la mici, la Obor). Ambele poveşti spuneau acelaşi lucru: în noaptea concertului nu mai găseai locuri de cazare în oraş. Citeşte tot articolul
M-am mirat când Mega Image a ales să deschidă încă un magazin în aceeaşi intersecţie cu primul lor magazin ever, la Lizeanu. Cele două magazine erau pe diagonală, la câteva sute de metri distanţă unul de celălalt. Unul deschis în 1995, celălalt în 2019. Citeşte tot articolul
Mi se părea că au crescut un pic facturile la Vodafone, dar m-am gândit că au crescut ei costul abonamentelor sau ceva de genul (avem nişte abonanente de business).
Apoi m-am uitat pe factură şi am observat la ce curs sunt emise facturile. 5.3290 lei pentru un euro pe 23 aprilie. Ştiţi cât era cursul BNR în ziua aia? 5.0924. O diferenţă de aproape 24 de bani pentru fiecare euro. Citeşte tot articolul
O veste bună pentru studenţii care vor să vadă cum e educaţia în UK: programul Erasmus revine şi în Marea Britanie începând cu anul viitor.
Programul Erasmus oferă posibilitatea studenţilor, elevilor dar şi profesorilor să plece între 3 şi 12 luni în fiecare ciclu universitar (adică o dată la licenţă, o dată la master, o dată la doctorat). Citeşte tot articolul
Acum câteva săptămâni am luat un DJI Osmo Pocket 3, o cameră de vlogging care are şi gimbal. E un model care s-a lansat în octombrie 2023 şi care a fost extrem de apreciat în toată lumea.
DJI a avut o ofertă pentru Pocket 3 înainte de lansarea lui Pocket 4, aşa că am profitat de oferta respectivă şi am luat un Creator Combo cu 2700 de lei. E preţul la care găsiţi şi acum camera.
Modelul nou este disponibil la 3200 de lei şi are un mic blitz, o imagine puţin mai bună, două butoane pe care noi nu prea le-am putea folosi pentru că momentan filmăm preponderent vertical, 107 de GB de memorie, zoom optic 2x, filmare D-Log şi un microfon DJI Mic Mini (în locul lui DJI Mic 2). Citeşte tot articolul
Am aruncat un ochi pe programul Nibiru pentru vara asta şi sunt plăcut impresionat de ce e pe hârtie. Au gândit un calendar de evenimente pentru toată lumea, 7 festivaluri în 7 săptămâni de sezon. Pe lângă Beach Please au făcut un eveniment de rock, unul de R&B cu Busta Rhymes, Ja Rule şi Timbaland, unul de K-pop, altul de muzică electronică, altul de muzică dance.
Pare un program la care au luat fiecare categorie de vârstă şi gen muzical şi au zis „ok, pentru soft-rockerii 30+ care nu sunt nici de ArtMania, nici de Rockstad pe cine am putea aduce? Dar pentru cei care au 40+ şi ascultau R&B acum 10-15 ani?”. Citeşte tot articolul
S-a tot discutat în ultima perioadă despre graffiti, ocazie cu care mi-am dat seama că avem în continuare o înțelegere greșită a fenomenului graffiti.
Cultura la dubă a criticat măsurile PMB (cu argumentul că nu e asta o prioritate) și a făcut trimitere către un interviu cu Cage, unul dintre cei mai talentați grafferi din România, care a fondat Sweet Damage Crew și care azi face niște opere de artă urbană, în medii controlate.
Însă în interviu Cage se referă la tagging ca la o formă de advertising pentru „artiști” emergenți. Citeşte tot articolul
Cineva se plânge pe Facebook de dispariţia unor locuri de parcare de la Casa Poporului. În zona respectivă se parca foarte mult pe trotuarele (largi, e drept) de pe acolo. Se parca şi prin piaţa Regina Maria şi peste tot pe unde era posibil (că legal oricum nu era nicăieri).
Autorul e nemulţumit că el vine zilnic acolo, parchează gratuit şi de acolo ia transportul în comun spre ce zonă are el treabă. Înainte o lăsa la Eroilor, dar şi acolo s-a terminat cu şmecheria parcatului gratuit. Deci omul vine de undeva din Rahova presupun şi în loc să găsească o soluţie să parcheze pe lângă o staţie de metrou din Drumul Taberei sau să ia tramvaiul 32, merge până în mijlocul oraşului, parchează gratuit şi îşi vede de drum. Iar acum se plânge că nu mai sunt locuri de parcare.
Am văzut la Marius aspiratorul ăsta recomandat într-un articol cu o selecţie de oferte de la eMAG. Şi pentru că bloggerii livrează, am zis că merită să încercăm şi noi, să vedem dacă ne ajută cu nişte pete de pe canapea.
L-am prins la 379 de lei, mi s-a părut că e un preţ suficient de bun şi m-am gândit că pot să-l fac retur dacă nu ne place. L-am luat, l-am testat din prima zi şi am rămas foarte impresionat de modul în care funcţionează. Ne tot gândeam să aducem pe cineva specializat care să ne cureţe canapeaua, dar mi-am dat seama că o vizită a unei firme specializate e vreo 3-400 de lei, deci după prima spălare aspiratorul ăsta şi-a scos banii. Şi la următoarele folosiri ar fi gratis, practic. Citeşte tot articolul
Încep pre-înscrierile la programele de Master şi ocazia asta vă recomand Masterul pe care îl urmez eu, Istoria Ideilor, Mentalităților și a Culturii de Masă (sec. XIX – XXI). Admiterea se face pe bază de dosar + interviu, sunt 12 locuri la buget şi 30 la taxă. Dacă aţi mai făcut un master deja, vă încadraţi doar pentru locurile la taxă. Dar vorbim de 5000 de lei pe an, nu e o avere.
Iar beneficiul aceste investiţii mi se pare major. Am mai spus-o aici pe blog, cred că un master ar trebui făcut după 30 de ani, când ţi se mai aşază lucrurile în minte.
Masterul de Istoria Mentalităţilor este o „co-producţie” între Istorie şi FJSC, adună profesori de la ambele facultăţi din UniBuc. Până acum highlight-urile mele sunt un curs de producţie şi montaj video (care se întinde pe 14 săptămâni şi care ar fi un motiv suficient de bun pentru acest Master chiar dacă ar fi singurul lucru bun de acolo – dar nu e), un curs de Istorie, memorie şi mentalităţi în care am învăţat un pic de metodologie pe studierea istoriei şi gândire critică de istoric. Plus o istorie a cinematografiei axată pe filme cheie care au influenţat cultura şi o istorie a artei şi muzicii în epoca modernă şi contemporană. Acest ultim curs este susţinut de o profesoară din SUA, doamna Camelia Lenart, care a venit cu un Fulbright Award în România, doar pentru 6 luni, aşa că n-o să mai fie şi anul viitor în programă. Dar cine ştie ce le rezervă viitorul studenţilor de anul I. Citeşte tot articolul
Cultura nu e susţinută suficient în România. Însă n-aş zice că Bucureştiul este cel mai vulnerabil oraş din punctul ăsta de vedere. Cred că Ciprian Ciucu a identificat corect un mare painpoint al Capitalei: exceptând Festivalul Enescu, nu are niciun mare eveniment cultural. Nu există niciun eveniment de talie internaţională. Ce-i drept, nici alte capitale din Europa nu prea au. Berlinul are Berlinale, Budapesta are Sziget, Edinburgh are luna august cu toate festivalurile (o să revin cu articol separat).
Alţii sunt buni pe sport. Parisul are Roland Garros, Londra are Wimbledonul, Madridul are Mastersul. Sunt evenimente uriaşe, care adună oameni din toate colţurile lumii. Nu mai vorbim de atracţiile punctuale ale fiecărui oraş, de muzee, de alte obiective de vizitat. Citeşte tot articolul
