Pe Codrin Roman îl am de mulți ani în lista de Facebook, cred că a participat la unul dintre workshopurile PRbeta pe care le-am ținut la Iași acum 12-13 ani.
A ajuns influencer, a făcut o grămadă de sketchuri cu glumițe de șantier, a fost căsătorit de 2 ori până la 32 de ani, a trăit mai multe vieți. Și acum a pornit un proiect nou de content prin România, 42 de zile fără niciun ban, câte o zi în fiecare județ. Un fel de Asia Express prin România, cum zice el. Scopul e să se regăsească pe sine, să facă content video și să strângă 100.000 de euro pentru educația unor copii din mediile defavorizate. Poate dona oricine pe platforma asta. Momentan a strâns 7000 de euro în 16-17 zile și e evident că n-avea cum să strângă toți banii, să prindă tracțiune atât de mare doar pe un proiect pornit cu un cont de Instagram și unul de TikTok. Dar n-ar fi fost nicio șmecherie să pună un target de mic, de 5000 de euro. Nici nu ar fi sunat așa appealing.
Până acum a dormit în parc pe o bancă, și-a cumpărat cort și a dormit în el, și-a luat și o bicicletă și a donat-o și pe aia. Totul doar din produse primite de la oameni și vândute mai departe sau din donații.
M-am uitat la primele clipuri, au fost entertaining, apoi am pierdut șirul și a intervenit un pic și plictiseala, chiar dacă mă uit la 2x. Nu înțeleg cum au răbdare oamenii să se uite zilnic la clipuri pe Youtube câte 30-40-50 de minute. Pur și simplu mi se pare moartea pasiunii. Punctual, în cazul ăsta e și greu să nu te plictisești, 60% din clipuri constau în explicația Am plecat de-acasă fără niciun ban, fac un fel de Asia Express prin România, nu știți pe cineva la care aș putea să dorm sau să mănânc? Și tot așa. Aici e normal, că vrei să le explici oamenilor ce e cu tine, trebuie să-i convingi să-ți dea bani sau mâncare etc. Dar ticurile verbale, manierismele și ideile repetitive sunt valabile la toate clipurile unscripted. Citeşte tot articolul

















