Din capul locului vă spun că mi se pare genul de lucru pe care îl faci o dată în viaţă, hai de două ori. Asta dacă nu mergi cu business sau dacă n-ai avioane private care să-ţi stea la dispoziţie.
Luna trecută am ajuns la Paris pentru câteva ore, ca să vedem o expoziţie de artă. Antonia începe din toamnă un Masterat la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (este o Şcoală Doctorală din cadrul Universităţii Bucureşti, care are şi programe de Master). Tema ei e legată de Suprarealism şi de cât de prezente au fost femeile în acest curent artistic.
Prin mai, Antonia a descoperit o expoziţie a Leonorei Carrington, artistă de origine britanică mutată în Mexic în anii ’40. E o poveste lungă despre cum a ajuns Carrington la 25 de ani în Mexic, dar cert este că i-a plăcut şi a devenit una dintre figurile marcante în Mişcare de Eliberare a Femeilor din Mexic din anii ’70. E important detaliul ăsta ca să înţelegeţi de ce ne-am dus noi la Paris într-o vizită atât de scurtă. Citeşte tot articolul

















