Am încercat să fac tot felul de combinaţii astfel încât să pot da o fugă până la Electric Castle, mai ales că n-am ajuns niciodată până acum şi parcă mi-e dor de o ploaie straşnică.
Dar oricum aş da-o nu-mi iese, aşa că sunt gata să fac cadou abonamentele mele cu General Acces şi Camping.
Cei de la LIDL România au fost super drăguţi şi mi-au trimis cele două invitaţii şi n-aş vrea să nu fie folosite, mai ales că e bătaie mare pe bilete.
Deci dacă vreţi să faceţi o nebunie şi să planificaţi pe ultima sută de metri o excursie până la Bonţida, trebuie să-mi spuneţi care e cea mai tare amintire legată de o ploaie torenţială 
Trag la sorţi câştigătorul celor două abonamente miercuri dimineaţă, la ora 11:00. Fără concursişti, fără „poveşti” de două vorbe. O să dau personal biletele câştigătorului în cursul zilei de mâine, deci ar fi ideal să fiţi în Bucureşti sau să aveţi pe cineva care să le poată lua.
Despre zonele speciale amenajate de LIDL puteţi citi mai multe aici. Şi despre colecţia Electric Kingdom din magazinele LIDL aflaţi aici.
8 comentarii. Leave new
Nu particip la concurs, ca sunt putin cam departe sa iau biletele (in Londra), doar daca nu aflu ca am prieteni bucuresteni amatori de asa ceva, dar legat de ploi torentiale nu pot uita ploaia de dupa eclipsa (1999) din Parang.
Eram cu ai mei cu cortul intrati pe un drum forestier mai lateral, in zona Ranca. Si a inceput sa ploua, si a plouat, si a plouat si a inceput sa dea cu grindina. Daca imi amintesc bine, cred ca fost si un traznet foarte aptoape. Oricum muntele devenise un adevarat rau…In acel moment, am zis ca gata, nu mai e de cort, hai pana in Ranca. Dar…stai ca nu mai iesi cu masina in drumul principal fiindca o parte din drum o luase la vale.
Asa ca lasa masina acolo, ia bagajele in spate si frumusel pe jos spre Ranca. Noi si toti ceilalti turisti montaniarzi din masivul Parang, am fost cazati la unitatea militara din Ranca.
A 2a zi dimineata, soare si pe gardul unitatii militare era expozitie de corturi, saci de dormit si haine puse la uscat.
Scosul masinii in drumul mare e o alta poveste, dar s-a terminat cu bine
In staul de unde vin eu, cu mai mult de 15 ani in urma , ploile obisnuite, de vara, insemnau inundatii regulate cu revarsarea raului ce traversa satul. De fiecare data, rauletul adanc de jumatate de glezna devenea un mini fluviu si ducea cu el dovleci, mese, scaune de prin curti, opai, papuci, covoare, rogojini si alte acareturi.
Intr-o vara, insa. ploaia a fost atat de puternica incat lacul de acumulare din varful dealului a cedat, provocand un suvoi imens revarsat spre sat. Se auzea vuietul cum se apropia de centru, unde eu locuiam cu parintii, la bloc, la un etaj confortabil si protejat de viitura, insa gardurile si legumele veciinilor nu era prea bucuroase. Lumea privea neputincioasa cum, afara in ploaia ce turna cu galeata, li se spalau si chirpicii fundatiei casei, si ligheanele cu boarfe si carutele sau roaba. Pana cand, deodata, raul s-a umflat inca putin, iar lumea adunata in centru, langa un podet, de sosea, a inceput sa ia apa pana peste genunchi, apa ajungand sa uneasca raul cu soseaua principala, dupa putinapanica insa, printre pesti a inceput sa se vada cate o coada de peste, 2, 3, mai mari, mai mici, haladuind prin valul care ii purta spre capatul satului.
Imi amintesc foarte clar cum am abandonat avanpostul de la balconul sigur si am fugit in picioarele goale, cu pantalonii suflecati si prin ploaia densa, pe scarile blocului sarind cate 2-3 trepte, in spatele si fata mea alti vecini, afara alti vecini de casa care uitasera deja de ce au abandonat casele si se refugiasera in scara blocului, toti fugind spre podetul unde pestii erau din abundenta, ca in pilda biblica. Nu se mai gandea nimeni la pagube, la salvat cotiga magarului si pepenii din magazii, eram toti intr-o agitatie nebuna, strecurand apa maloasa cu mainile dupa pestii care alunecau printre buruieni si resturi duse de apa. M-am intors atunci acasa ud leoarca, cu sanul plin de vreo 5 guvizi. nu mai mari de 7-8 cm. I-am spalat, i-am prajit si i-am gustat si aruncat apoi pentru ca uitasem sa ii curat si cam asa a fost cea mai puternica plooaie torentiala pe care o tin minte si care m-a distrat, in copilarie.
Amintirea frumoasă cu ploaie este tot de la Electric, dar de anul trecut când în timp ce stăteam la coadă la autobus-uri și pe ploaia am fost martora la o cerere în căsătorie. De fapt, erau prietenii mei cei buni și ne-au surprins pe toți.
Bună. Am prins o ploaie torențială memorabilă la a doua ediție de Clover Fest, undeva la munte în Dâmbovița. S-a rupt scena iar concertul s-a organizat sub niște umbrele mari (de la firmele de bere). Toată lumea – vreo 50 de oameni – a stat sub două umbrele și a cântat „cot la cot” cu Artanu, Niște Băieți și E.M.I.L.. Eram uzi până la piele dar nu m-am bucurat de ploaie mai mult ca atunci.
Ploaie torențială, zici? Păi s-a fost, avem!
Prima dată la FITS anul ăsta, după ce vă citisem istoriile de câțiva ani, unde mai pui că tovarășa Predescu mai făcea și presiune live la fiecare trecere prin Cluj.
Anul ăsta, cum ziceam, m-am urnit de m-am organizat, și ce bine a fost. Și era chiar și vreme bună, până am ajuns într-o seară, târziu, la Club, și s-a pornit o ploaie din alea, ca-n basme, doar că unele, aparent, de groază. Și, culmea, nimănui nu părea să-i pese. Iar Predeasca și cu alți oameni s-au dus chiar să danseze – în ploaie! – și după aia, udă fleașcă, mi-a explicat cum nu e FITS fără dans în ploaie, că ăla e fix botezul festivalier necesar pentru confirmare. Și-uite-așa, femeie serioasă, m-am pus pe dans în ploaie. Și stii ceva? Nici nu-mi pare rău! Și mai știi ceva? Aș dansa și la Bonțida, că mi-a plăcut! Asta e!
Cea mai faina amintire cu o ploaie torentiala s-a petrecut acum mai bine de 7 ani. Eram cu parintii in masina, veneam de la mare si a inceput sa ploua dintr-o data super tare, cu grindina, tunete, fulgere, tot tacamul. A trebuit sa tragem pe marginea drumului si sa asteptam. Era noapte si eram undeva la iesire din Constanta si desi erau cateva felinare, doar fulgerele faceau vizibila vremea de afara. Ma incercau o gramada de sentimente, de la frica pana la entuziasm. A fost frumos.
Am scris in graba comentariul si sper sa mai fie valabil ca imi doresc mult, mult sa ajung la Electric.
Dragă Diana, norocul a fost de partea ta. N-am luat-o în calcul pe Ioana pentru că nu poate ajunge. Îţi dau mail ca să stabilim cum intri în posesia biletelor. Fă-ţi bagajul între timp
Una dintre amintirile dragi sufletului meu legata de o ploaie torentiala s-a petrecut acum 10 ani cand eram impreuna cu fica mea la cumparaturi. A fost cald, soare, iar dintr-o data au inceput sa se adune norii pe cer. A urmat ploaia. La inceput a fost o banala ploicica, dar ulterior s-a transformat intr-o furtuna. A inceput sa bata vantul foarte tare si sa cada grindina printre picaturi. Ne-am adapostit intr-o veche cabina de telefon care avea cateva geamuri sparte. Intre timp, din copacul de langa cabina a cazut un pui de vrabiuta pe care fata l-a luat de jos intinzand mainile prin partea de jos a cabinei care nu avea geam. Cand a incetat grindina am fugit din cabina de telefon si ne-am adapostit in scara unui bloc. Fetei ii era foame, iar ploaia parea ca nu se va opri curand asa ca am mers pe langa bloc la o alimentara din apropiere de unde am cumparat un baton de salam. Nu o sa uit niciodata cu cata pofta musca din salam. Scena si imaginea pe care o vizualizez in minte mi se par foarte amuzante acum, povestind. Dupa cateva minute bune, ploaia s-a mai domolit si am reusit sa ajungem la un taxi. Strazile erau inundate, traficul mare, iar drumul spre casa s-a transformat inr-un drum lung, intr-un drum al rabdarii.